ÎNAINTE

Înainte-a fost ocară
Și-o trăire fără țel
N-am avut vreo primăvară
Nu știam ce e Betel.

Am respins vestea cea bună
Nici nu știm de câte ori
(Vestitori veneau s-o spună
Dar eram nevoitori)

Afirmam că după moarte
Nu-i nimic, nu sunt urmări
Eram prinși în stări deșarte
Respingeam sfinte chemări.

Când venea vrea întristare
N-aveam parte de alin
Ziceam că e o-ntâmplare
A unui defect destin.

Teama n-o puteam învinge
(Nu știam cauza ei)
Simțeam viața cum se stinge
În ai lumii dumnezei.

Traiul era doar risipă
Cu nădejdi care mureau
Parcă-n fiecare clipă
Simțurile se uscau.

Ne hrăneam cu-nșelăciunea
Cu sursa chiar în infern
Am respins înțelepciunea
De la Tatăl cel etern.

Înainte-a fost trăire
Lipsită de Duhul Sfânt
Era cale spre pierire,
Era goană după vânt.

DUPĂ

Dar când ne-am deschis ființa
Să pătrundă har ceresc
S-a format în noi credința
Și-un fior dumnezeiesc.

Și-a pătruns în noi dulceața
Care vine din Cuvânt
Ne îndrum-acum povața
De la Cel de trei ori sfânt.

Ce schimbare radicală
Și ce stări dumnezeiești!
Suntem în divina Școală
Unde-avem din Slavă vești.

C-am răspuns chemării sfinte
Nicicând nu vom regreta
Căci spre sfintele incinte
Noi putem înainta.

După starea-n care firea
Spre neant ne îndruma
Acceptat-am mântuirea
Ce doar ceru-o poate da.

Înainte-a fost o stare
Fără bucurii cu sfinți
Azi e binecuvântare
Cu iubirile fierbinți.

Și-azi ‘nălțăm recunoștință
C-am fost robi și-acum cântăm
Și știm că prin pocăință
Sfinte roade adunăm.

George Cornici
18 Iunie